Girolamo Diruta: The Transylvanian. An organ treatise at the turn of the 16th and 17th century
Summary
At the turn of the 16th and 17th centuries in Venice, the Franciscan friar Girolamo Diruta (c.1546–post 1624/25) printed his theoretical-practical treatise entitled Il Transilvano. Dialogo sopra il vero modo di sonar organi & istromenti da penna (Venice, Giacomo Vincenti, [Part One] 1593). His work was dedicated to the Prince of Transylvania Sigismond Báthori (1572–1613). The subsequent Seconda Parte del Transilvano. Dialogo diviso in qvattro libri was also published by Giacomo Vincenti in 1609 in Venice.
The work is conceived in a dialogue form like so many theoretical-practical works of the time and of the classical and humanistic tradition. The two characters in action are Fra Girolamo Diruta himself and „The Transylvanian”, István Jósika, a chancellor who lived in Transylvania in the late 1500s. Through dialogue with the Transylvanian character, Diruta expresses his teachings on the method of playing the organ.
The two parts of the Il Transilvano are of great importance in the history of music theory, practice and in organ didactics. In fact, they are the first didactic publications in Italy that deal with the practical and theoretical methods for learning to play the organ and harpsichord. It can be said that Diruta’s method also became the model for later teaching treatises. It should also be mentioned that Diruta is a ’creature’, that is, a direct pupil of Claudio Merulo da Correggio (1533–1604), the most important organist and composer of the 16th century.
Present edition contains the full Hungarian translation of the two parts of Il Transilvano and, as an additional part, an ample study that delves into topics related to Girolamo Diruta and his treatise. These topics include the style and composers of the Venetian school, contemporary Italian organs and the cultural ties between Italy and Transylvania at the turn of the 17th century.
The edition also collects the transcribed scores (in a modern version, according to today’s musical
and philological criteria) of the toccatas, canzoni and ricercares contained in Diruta’s treatise. These musical works were also recorded on Graziadio Anteganti’s Renaissance organ at
the Palatine Basilica of Santa Barbara in Mantua and can be listened to with access via QR code.
Text by István Bátori
Girolamo Diruta: Il Transilvano, trattato didattico a cavallo del XVI e XVII secolo
Sintesi in italiano
A cavallo del XVI e XVII secolo a Venezia, il frate francescano Girolamo Diruta (1546 ca.–post 1624/25) diede alla stampa il suo trattato teorico pratico, intitolato Il Transilvano. Dialogo sopra il vero modo di sonar organi & istromenti da penna (Venezia, Giacomo Vincenti, [Prima Parte] 1593), dedicandolo al principe di Transilvania Sigismond Báthori (1572–1613). La successiva Seconda Parte del Transilvano. Dialogo diviso in qvattro libri fu pubblicata sempre da Giacomo Vincenti nel 1609 a Venezia. Questa opera è concepita in forma di dialogo come tante opere teorico-pratiche del tempo e della tradizione classica e umanistica. I due personaggi in azione sono Fra Girolamo Diruta stesso e il Transilvano, István Jósika, cancelliere vissuto alla fine del 1500 in Transilvania. Attraverso il dialogo con il personaggio Transilvano, Diruta esprime i suoi insegnamenti sul metodo per suonare l’organo. Le due parti de Il Transilvano hanno un’enorme importanza nella storia della produzione teorico-musicale e nella didattica organistica, sono infatti le prime pubblicazioni didattiche in Italia che affrontano il metodo pratico e teorico per apprendere la prassi esecutiva dell’organo e del clavicembalo. Si può affermare che il metodo di Diruta è divenuto il modello anche per i trattati didattici successivi. Va ricordato anche che Diruta è «creatura», cioè allievo diretto di Claudio Merulo da Correggio (1533–1604), il più importante organista e compositore del Cinquecento.
Il presente libro contiene la traduzione integrale delle due parti de’ Il Transilvano e – come parte aggiuntiva – uno studio che approfondisce argomenti legati a Girolamo Diruta e il suo trattato, come lo stile e i compositori della scuola veneziana, gli organi italiani coevi e i legami culturali tra l’Italia e la Transilvania.
Il secondo libro della edizione raccoglie gli spartiti trascritti (in versione moderna, secondo i criteri filologici odierni) delle toccate, canzoni e ricercari contenenti nel trattato.
Queste opere musicali sono state registrate sull’organo rinascimentale di Graziadio Anteganti presso la basilica palatina di Santa Barbara a Mantova e sono ascoltabili con l’accesso tramite QR code.
Girolamo Diruta: Transilvanul. Un tratat de orgă de la sfârșitul secolului 16–începutul secolului 17
Rezumat
La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului XVII., în Veneția, fratele franciscan Girolamo Diruta (cca.1545–post 1624/25) a publicat tratatul teoretico-practic intitulat Il Transilvano. Dialogo sopra il vero modo di sonar organi & istromenti da penna (Veneția, Giacomo Vincenti, [prima parte] 1593). Lucrarea sa a fost dedicată principelui Transilvaniei Sigismund Báthori (1572–1613). Partea a doua, Seconda Parte del Transilvano. Dialogo diviso in qvattro libri a fost de asemenea tipărită de Giacomo Vincenti în 1609 la Veneția.
Il Transilvano este conceput sub forma unui dialog, asemenea mai multor lucrări teoreticopractice
ale epocii și ale tradiției clasice și umaniste. Cele două personaje în acțiune sunt Fratele Girolamo Diruta însuși și „Transilvăneanul”, István Jósika, un cancelar care trăia în Transilvania la sfârșitul anilor 1500. Prin dialogul cu personajul transilvănean, Diruta își exprimă învățăturile privind metoda de a cânta la orgă.
Cele două părți ale Il Transilvano sunt de mare importanță în istoria teoriei muzicii și în didactica orgii. De fapt, acestea sunt primele publicații didactice din Italia care tratează metodele practice și teoretice de învățare a cântatului la orgă și clavecin. Se poate spune că metoda lui Diruta a devenit și modelul pentru tratatele didactice ulterioare. De asemenea, ar trebui menționat că Diruta este o „creatură”, adică un elev direct al lui Claudio Merulo da Correggio (1533–1604), cel mai important organist și compozitor al secolului al XVI-lea.
Prezenta ediție conține traducerea integrală în limba maghiară a celor două părți din Il Transilvano și, ca parte suplimentară, un amplu studiu care aprofundează subiecte legate de Girolamo Diruta și de tratatului său. Aceste subiecte includ stilul și compozitorii școlii venețiene, orgile italiene contemporane și legăturile culturale dintre Italia și Transilvania la începutul secolului al XVII-lea.
Ediția reunește, de asemenea, partiturile transcrise (într-o versiune modernă, conform criteriilor musicale și filologice actuale) ale tocatelor, canzonelor și ricercarelor cuprinse în tratatul lui Diruta. Aceste lucrări muzicale au fost înregistrate pe orga renascentistă a lui Graziadio Anteganti de la Bazilica Palatină Santa Barbara din Mantova și pot fi ascultate cu acces prin intermediul codului QR.
Traducerea de Emese Sófalvi